Last 3 letters of the spring

Nu mai port fustă

neagră cu poalele lungi, simțită numai în spirit 

de parcă fibra sintetică ar avea față, cu sprâncenele spânzurate chiar 

ai crezut că timpul iartă 

vânătoarea abia acum începe, dragă

arăți prea alb pentru un cineva care s-a găsit însfârșit

aceeași 

gura cât mura

ochii plini să te încălzească în reflecție, sau să nu 

moară de frig buzele nesărutate 

tot ce mi-ai dat mi-ai dat din deșărtăciune—un moise rupător de ape, dar

m-am înecat în lacrimi de reptilă semiacvatică

mă crezi?

lasă sufletul afară

chiar ai crezut că timpul uită

la minus 5 ca minus 25 încă se latră la lună

să nu moară fricile de foame

în orașul plin de sex conjugat la performativ 

dureri fantomă de membre amputate

scroll back la pervazul pe care nu m-ai avut—încă o dată

nici nu aș purta fustă cu poalele lungi primite în penitență

un iuda semipragmatic ascuns după tivitură

scroll back la coapsele înmuiate din living

zvîc de bărbat recunoscut

vânătoarea abia acum a început

de parcă fibra sintetică se roagă 

să nu mă îndrepte aburul blestemat

să nu mă acopere lâna bătrână

pulover de la mama, iar mama îl are tot de la mama 

haina bună se poartă o vreme; dacă ai grijă de ea te ține

jur pe ața roșie învârtită pe deget—dureri fantomă de membre amputate 

scroll back la pervazul pe care nu m-ai cerut

dacă fibra sintetică ar avea față

aș întoarce-o pe dos, să nu vadă cum dai 

scroll back la pervazul pe care…pe vine

mă vezi, mă auzi: vecinii ascultă

primește iubirea

ea este—dacă ai grijă de ea te ține